*BYTE - Un byte (pronunțat bait) este cea mai mică unitate de stocare a informației adresabilă independent într-un calculator. Este utilizat pentru a specifica cantitatea de memorie sau capacitatea de stocare a unui anumit dispozitiv, indiferent de tipul de date. Cea mai uzuală dimensiune pentru un byte este 8 biți, drept pentru care în română este numit în mod obișnuit octet. Un byte este abreviat cu ajutorul majusculei B. Multiplii byte-ului folosiți în mod uzual sunt kilobyte (KB), megabyte (MB), gigabyte (GB), terabyte (TB) și petabyte (PB). Un byte poate reprezenta valori de la 0 la 255, sau 28 valori diferite.
Standardele CIE și IEEE precizează B drept prescurtare pentru octet. UIT și CIE 80000-13, acceptă simbolul o pentru octet în loc de byte.
Termenul byte a fost introdus de Werner Buchholz în 1957 în primele faze de proiectare ale calculatorului IBM 7030 Stretch. A fost inițial definit în instrucțiuni pe 4 biți, permițând de la unu la șaisprezece biți într-un byte (proiectul de producție a redus acest lucru la câmpuri de 3 biți, permițând de la de unu la opt biți într-un byte). Dispozitivele I/O tipice din această perioadă au folosit unități de șase biți. O dimensiune fixă de byte de 8 biți a fost adoptată și promulgată ca standard în anul 1964 pentru IBM System/360.
În trecut au existat și arhitecturi de calcul cu dimensiunea unui byte diferită de 8 biți (între 5 și 12 biți).
*BIT - În metrologie, statistică și informatică, un bit (simbol: b) este unitatea de măsură pentru cantitatea de informație. Un bit este cantitatea de informație necesară pentru reducerea incertitudinii la jumătate. Termenul a fost introdus de matematicianul și statisticianul american John Wilder Tuckey ca o prescurtare combinată a cuvintelor engleze binary digit („cifră binară”), într-un articol din 1948, scris pe vremea când lucra cu John von Neumann la proiectarea unor modele timpurii de computere. În același timp în limba engleză a bit înseamnă „un pic”, „puțin”, „o mică parte din ceva”; astfel pentru vorbitorii de limbă engleză cuvântul bit are și un sens intuitiv.
Un bit poate fi stocat de către un dispozitiv digital sau alt sistem fizic care există în fiecare dintre cele două stări distincte posibile. Acestea pot fi cele două stări stabile de un flip-flop (circuit bistabil), două poziții ale unui întrerupător electric, două tensiuni distincte sau nivelele de moment permise de un circuit, două nivele distincte de intensitate a luminii, două direcții de magnetizare sau polarizare magnetică, orientarea reversibilă dublă a ADN catenar, etc.
Sursa - Wikipedia