🎉 [Încheiat] CONCURS: Comunitatea Orange împlinește #4 ani!

[GeorgianaD]

Astăzi împlinim 4 ani alături de voi și în cinstea acestui eveniment vom găzdui un #SuperConcurs.

Vor fi premii cool (4 smartphone-uri Samsung Galaxy S22) și va fi super distracție 😊.

Campania se va desfășura în perioada 6 - 19 iunie 2023, iar participarea este extrem de simplă. Vă invităm să împărtășiți cu noi cea mai amuzantă experiență pe care ați avut-o în viață în materie de tehnologie. Ar putea fi o întâmplare haioasă cu un gadget, o întâlnire antologică cu o nouă tehnologie sau orice moment simpatic legat de tehnologie care v-a făcut să râdeți. Vrem să ne simțim bine și să ne distrăm, iar simțul umorului să strălucească. Ce ziceți? Acceptați provocarea?

Iată cum puteți câștiga: Povestiți-ne aventura voastră printr-un comentariu de minimum 200 cuvinte la această postare și adaugți hashtag-ul #4ani. La finalul campaniei vom premia primele 4 postări în ordinea descrescătoare a numărului de likes primite de la ceilalți membri din Comunitate, deci autorii celor patru comentarii care vor acumula cel mai mare număr de aprecieri vor câștiga fiecare câte un smartphone Samsung Galaxy S22. Simplu și fun! 4 ani, 4 premii 😊

NB: vom lua în considerare doar o singură postare per participant (în cazul comentariilor multiple, vom lua în considerare doar prima întâmplare povestită)

Regulamentul campaniei este disponibil aici.

Așadar, sunteți pregătiți de distracție? Vă așteptăm să împărtășiți cu noi povești de neuitat despre tehnologie.

La mulți ani Comunitatea Orange! La mulți ani nouă, tuturor!

UPDATE 30 iunie 2023

Concursul nostru s-a încheiat! Va mulțumim tuturor pentru că ați împărtășit cu noi povești amuzante și ne-ați făcut (cel puțin) să zâmbim 🤣🤣🤣.

Cei 4 câștigătorii validați sunt: 

Simina92 – 104 aprecieri 

Danyycool – 92 aprecieri

Miha_Z – 63 aprecieri 

ValyGreavu – 52 aprecieri

Felicitări tuturor!

[ciuclealin95]

#4ani , La multi ani comunitatii orange.Intamplarea pe care am sa o povestesc se intampla undeva prin 2017-2018 , cand intr-un weekend mai liber m-am hotarat sa plec la plimbare impreuna cu mama si sotia in satul unde ai crescut parintii mei.Zis si facut.Pregatit tot ce trebuia , urcat in masina , pornit google maps , ca doar nu avea sa mergem old fashion dupa indicatoare....si plecam la drum.Dupa vreo 2h de condus , ajuns in alt judet  pe un drum de tara....pe unde numa cu 4x4 sau tractoru puteai trecea , google maps zicea tot inainte...am luat o pauza de tigara si dupaia zic , tot inainte , daca asa zice navigatia....zic catre mama si sotie , daca ramanem aici , d-zeu cu mila....ca habar n-am unde suntem....intr-un final am trecut dupa multe incercari si am ajuns iar pe sosea....am mers ce am mai mers , google maps a zis dreapta si inainte , facut dreapta si inainte.....cand ce sa vezi ? Un lan cu porumb proaspat culeg si taiat , au mai ramas doar stiuletii in pamant....maps-ul zice tot inainte....zic sigur stie el ce stie , si merg tot inainte.....la sfarsit de lan de porumb zice dreapta , in dreapta ditamai santu pe unde treceau tractoare.....zic ma....so stricat maps-ul....trac pe dreapta , ies din masina , masina plina de noroi si stiuleti de porumb in bara fata...zic hai ma sa facem dreapta ca poate nu e mult drumul asa...fac dreapta cobor in sant si raman acolo inpotmolit....cobor pe mama si sotie sa impinga , ca doar eu aveam permis , coboara fetele , ma imping sa ies , le-am noroit unpic ce-i drept 😂😂 si merg inapoi pe unde am venit sa intreb un localnic directia buna de merg , si am luat-o pe metoda old fashion cu idicatoare...de atunci folosesc maps cu cea mai rapida ruta , nu cu cea mai scurta ca sa nu mai ajung pe drumuri de tractoare 😂😂😂 poza e dinainte de a intra in sant si a ramane impotmolit😂😂

[StefanTomescu]

Salutare si la mulți ani pentru cei patru ani!

     Îmi încep povestea prin "haștag" #VR pentru că povestea de astăzi este despre Realitatea Virtuală. Aventura incepe cu o gașcă de cinci prieteni care pleacă spre mare. Nimic anunțat, fără planuri, fără valize si fără griji.

    Ieșim pe autostradă și mergem alene o perioadă bună de timp, iar plictiseala si căldura de afară incep să își spună cuvântul. Soarele bătea in geamuri, radioul părea că nu știe decât muzică plictisitoare, iar drumul părea ca nu se mai termină. La un moment dat unul din prieteni scoate din rucsac o pereche de ochelari VR Occulus si îi pune pe cap. Trei minute mai târziu și prietenul nostru  schițează un zâmbet larg, ne dă ghionturi și ne întreabă :"Vreți si voi?! ". Asta ne face sa ne punem semne de întrebare. Ce se întâmplă? Ce a văzut? Ce e așa wow la o pereche de ochelari VR? Douăzeci de minute mai târziu toți patru(soferul nu îi putea folosi, din motive lesne de inteles) radiam la față si nu mai eram morocănoși. Ce văzusem? Plaja din Costinești, o bere lângă și valurile care se sparg de mal. Vântul bătea lin și muzica suna infundată de undeva de departe. Toate astea intr-o singură piesă de tehnologie creată tot de mână oamenilor. Unde eram noi? Pe drum. 

     Dar drumul duce mereu undeva! La fel si viața.  #4ani

[Violeta2176]

La mulți ani!!! #4ani

[Dana_Patra]

#4ani

Acum vreo 12-13 ani, fiind cea mai tanara din birou si cu cele mai multe cunostinte in ale tehnologiei, am descoperit intamplator cum se intoarce imaginea pe un monitor.

Un coleg a intrat in concediu pentru vreo 2 saptamani, iar noi munceam la greu, sa suplinim si lipsa lui. Nu zic, concediul si l-a luat pe drept si pe merit, dupa o perioada aglomerata. Dar colegii dragi s-au gandit ca totusi atunci cand se va intoarce, merita o primire care sa-l aduca mai repede la realitatea muncii.

Ii stiam parola (erau mailuri importante care nu intotdeauna ajungeau la noi, restul), asa ca i-am intors imaginea ecranului, iar pe fundal am pus o poza cu o colega cu care mereu avea ceva in contradictie. Dar poza am pus-o sa se vada corect.

Coelgul s-a intors din concediu, fiind si putin atehnic, iar pana s-a prins ca totusi este ceva in neregula cu calculatorul lui, a durat.

A gustat gluma, dar mai greu a fost pentru noi, restul, sa nu radem. Mai are rost sa spun ce soc a avut cand a vazut poza cu colega? 

In apararea lui, colega era o doamna mai in varsta si extrem de dificila.

Iar ultima patanie, cel putin pe care mi-o aduc aminte, a fost sa updatez sistemul telefonului de serviciu. Cand a repornit, imi cerea pinul, iar eu insistam cu parola de accesare a telefonului. Evident ca l-am blocat, era o duminica dimineata, iar puk-ul il puteam afla de la colegii de la IT. Norocul meu e ca ma inteleg bine cu unul dintre ei si mi-am permis sa il deranjez, avand numarul lui si pe telefonul personal. A fost suficient de dragut sa deschida laptopul si sa imi trimita pukul. 

[svetalex]

legat de farse făcute colegilor, noi am inversat între ele pe tastatura unui coleg literele „N” și „M”. A înjurat vreo 2 zile până i-a spus cineva 🙂 

[ancat_27]

La multi ani, Comunitatea Orange! 
#4ani

Intamplarea mea amuzanta se petrece undeva la  munte, la o cabanuta frumoasa, inconjurata de brazi si cu gradina plina de flori. Fetita mea avea vreo 5 ani pe atunci si era fascinata de tot ce o inconjoara. La un moment vede un melc si vrea sa il imite. Se aseaza cu fata in jos pe iarba si incearca sa mearga foarte foarte incet:

-Mama, ce greu e sa stai cu cochilia in sus!

[GeorgeanaM]

Buna,

eu pot spune ca nu exista saptamana in care sa nu am experiente hazlii privind tehnologia, dar venite din partea parintilor. Nu ca as fi eu vreun geniu al tehnologiei ca sa nu am probleme dar ei sunt magici, isi dau acordul fara sa citeasca la ce, acceseaza meniuri pe care nu le cunosc si apoi vin la mine "am facut ceva la telefon si nu stiu ce", iar eu trebuie sa ghicesc si sa dau "undo" 🙂

Mi-a ramas intiparita in minte o fraza a mamei: o sun si constat ca are telefonul inchis, zic las ca incerc mai tarziu. Peste cateva ore ma suna si o intreb ce s-a intamplat. Pai am vrut sa dorm si de cate ori dorm ma suna cineva si ma trezeste asa ca am inchis telefonul. Apoi cand m-am trezit l-am deschis dar nu puteam sa sun, imi spunea ca sunt in modul avion, concluzia fiind " nu ai putut sa ma suni ca eu eram in avion".

Eu am 2 gafe la activ pe care mi le amintesc acum:

1. i-am dat mamei telefonul meu si am uitat sa ma deloghez de pe messenger, asa ca vreme de cateva luni a primit toate mesajele mele, pana mi-a zis intr-o zi " sa faci ceva cu telefonul ala ca eu primesc mesajele tale", infacrtul nr. 1, mi-a stat inima, noroc ca sunt singura la parinti si astfel si uciderea mea nu este o optiune

2. din "economie" de conturi am "legat" telefoanele parintilor la contul meu google. Intr-o zi de maxima prostie am dat Ok la sincronizarea galeriei foto pe toate dispozitivele. Cand a venit tata si mi-a zis "sterge-mi si mie pozele tale ca mi-ai umplut telefonul" - acesta a fost infarctul nr. 2, noroc ca am o inima rezistenta si niste parinti la fel

La multi ani! #4ani

[ovidiuav]

La multi ani! #4ani

Anul trecut prin septembrie am fost cu consoarta in concediu in Grecia. La cateva zile dupa ce ne-am intors, am iesit in oras cu prietena ei cea mai buna si fata mea a tinut neaparat sa o plictiseasca cu pozele noastre din concediu. A decis sa ia tableta cu ea, ca sa ii arate pozele pe tableta, sa poata vedea mai bine pozele cu picioarele noastre in nisip, pozele cu paharele de cocktail pe care le-a baut, si pozele cu mine incruntat dupa ce m-am prajit la soare fiindca am uitat crema de protectie si am zis „cat de rau poate sa fie” (a fost rau).

Cand sa plecam de la local, am observat tableta pe scaunul de langa ea si eram convins ca o sa o uite. Tinde sa faca asta, a schimbat 3 telefoane in 2 ani, a pierdut cheile de la masina de doua ori (si o data le-a incuiat in masina), iar o data a uitat cheile de la apartament in usa dupa ce a incuiat-o si a plecat de acasa. Dar e ok, o iubesc... Abia astept sa vad pe unde o sa uite copilul care este acum pe vine. Doamne ajuta.

Revenind, am vazut tableta si ca sa pot eu sa ii spun mai tarziu „ti-am tot zis sa fii mai atenta”, am luat-o fara sa vada si am bagat-o in ghiozdanul meu. Asa sunt eu de fel, un adult sanatos mintal. Evident ca ea a uitat de ea si ne-am intors acasa.

Cand am ajuns, aveam de scos niste cumparaturi din ghiozdan, dar voiam intai sa realizeze ea ca a uitat tableta, asa ca nu voiam sa risc sa o vada la mine in ghiozdan inainte de realizare. Eram amandoi la bucatarie si am rugat-o sa imi puna adidasii in pantofar, ca avem doua pisici si una dintre ele tinde sa distruga sireturi.

A iesit 10 secunde din bucatarie si in timpul asta a trebuit sa scot tableta din ghiozdan si sa o ascund. Imediat ce a iesit pe usa, ca de nicaieri a inceput melodia din Mission: Impossible sa cante si a trebuit sa il invoc pe Ethan Hunt-ul meu intern ca sa imi indeplinesc misiunea. Am fost calculat, am fost agil, tactica mi-a fost impecabila si gandirea iute si incontestabila.

Am ascuns tableta in cuptor.

Ethan Hunt-ul meu intern e un tembel.

Acum trebuia doar sa astept frecandu-mi mainile, rotindu-mi mustata imaginara intre degete, si chicotind malefic. „O sa-ti arat eu tie, hehehehehe.” Dragoste. Asa arata dragostea.

Au trecut vreo doua ore, ne-am luat fiecare cu altele, si deja eram cu mintea in alta parte. Ea a zis ca are pofta de o pizza. Avem un tip de pizza semipreparata care ne place mult si ne mai facem atunci cand nu ne e suficient de foame cat sa comandam una pe bune. Am zis „ok, as manca o felie-doua” si m-am dus sa imi fac un dus, ca eram inca ars din concediu si nu mai suportam pielea de pe mine.

Cred ca in punctul asta povestea devine previzibila. Poate stiti ca de regula cuptorul trebuie preincalzit inainte sa bagi chestii in el. Da, exact.

Abia intrasem in cada, dadusem drumul la dus, si aud tipete. TIPETE. Din nou s-a trezit Ethan Hunt-ul meu intern si am stiut ca a venit momentul sa-mi salvez iubirea vietii mele din mainile a cine stie ce teroristi au facut greseala de a se pune cu mine in ziua aia. Am fost rapid, am fost furios, si reflexele mi-au fost supraomenesti.

Am alunecat pe gresie si am dat cu capul de usa baii.

Ethan Hunt-ul meu intern ar muri in primul minut al filmului alunecand pe o coaja de banana.

M-am ridicat repede si am gonit gol prin casa, sa vad care e primejdia. N-a trebuit sa o intreb pe consoarta ce a patit, fiindca am realizat instantaneu in momentul in care am vazut fumul negru care iesea din cuptor. Ea se plimba cu un pahar intre chiuveta si cuptor, aruncand cu apa in el. O iubesc.

Nu o sa o mai lungesc, concluzia e ca nu am mai avut ocazia sa ii spun „ti-am tot zis sa fii mai atenta”, nu am mai mancat pizza in seara aia, si am si traumatizat un pic portofelul inlocuindu-i apoi tableta. Am incercat sa ii ofer niste alinare carnala, tot fiind deja gol de la dus, dar am fost intampinat doar cu un „tu vorbesti serios?” Intuitia mi-a spus ca e deranjata dintr-un motiv sau altul si am lasat-o moale. Literalmente. Dar a fost ok, oricum ma ardea pielea ingrozitor.

Suntem inca impreuna. Stie si ea ca nu mai gaseste nicaieri barbat asa grozav ca mine.

Sper sa castig concursul asta ca sa va pot povesti anul viitor cum a pierdut iubita mea un Galaxy S22.

[virgilpavel]

#4ani 

Povestea incepe in Martie 2023 cand am facut o comanda in magazinul on line Orange si am fost profund AMUZAT de ne profesinalismul angajatilor ORANGE ROMANIA si cata lipsa de respect au fata de clienti. Prin urmare astept cu nerabdare data de 23 septembrie 2023 sa va spun va IUBESC dar   imi doresc ne despartim HA HA HA 

[Same-radius]

#4ani Era în 2017 când mi-am cumpărat primul dispozitiv cu asistent vocal, un Echo Dot de la Amazon, cu faimoasa Alexa. Eram încântat să încep să explorez posibilitățile acestui nou gadget și am decis să îl pun la încercare cu prima mea comandă.

"Classical music, please, Alexa!" am cerut eu, așteptând cu nerăbdare să aud acordurile ale lui Bach sau Mozart. Dar, în schimb, am fost întâmpinat de un șoc acustic.

La volum maxim, au început să răsune prin casa acorduri stridente de muzică techno, în timp ce Alexa îmi spunea cu vocea ei calmă și digitală: "now playing the song Classical by Techo Party"

M-am grăbit să opresc muzica, în timp ce încercam să îmi controlez râsul. Vecinii mei probabil s-au gândit că am dezvoltat brusc un gust neașteptat pentru muzică techno la volum maxim.

În acel moment, am învățat lecția că tehnologia și inteligenta artificială mai au înc de învățat despre subtilitățile limbii umane și, mai ales, am înțeles că trebuie să fiu mai precis atunci când cer muzică clasică! Până în ziua de azi, mă amuz de fiecare dată când îmi amintesc de acea întâmplare și de reacția mea neașteptată la "muzica clasică" a lui Alexa.

[FDY]

La Multi Ani Comunitate !

O intamplare amuzanta adevarata de acum doua zile:

Ma plimbam linistit pe strada. Soare, cald, placut. Primesc un mesaj WA. Scot telefonul Samsung din buzunar si citesc mesajul. Pun telefonul inapoi in buzunar si continui plimbarea pe jos. Dupa o jumatate de ora, scot din nou telefonul sa verific eventualele noutati. Surpriza ! Ecranul telefonului negru ! Mi-am zis ca s-a inchis in buzunar. Incerc sa il deschid. Nici un semn. Am crezut ca am ramas fara baterie, cu toate ca plecasem cu telefonul incarcat. Renunt la plimbare si ma duc glont acasa, sa il pun la incarcat. Ajung repede acasa, il pun in incarcator, tot nimic. Am intrat in panica, mai ales ca nu eram in tara; totul se dusese: agenda, aplicatii, WA, banci, note. Disperare!

Mai incerc sa il deschid. Daca era un model vechi, ii scoteam bateria, sa il resetez. La modelele noi ,din pacate, nu se mai poate. Si totusi, inainte de a ma duce sa caut telefonul vechi si inainte sa ma apuce gandurile pesimiste cu "ce fac acum, de unde iau toate datele si aplicatiile", (ultimul back-up era cam vechi), tot incercand sa butonez telefonul, mi s-a parut ca am zarit o luminita pe ecran. Afara la soare nu se vedea nimic, dar in casa s-a vazut ceva, slab dar suficient. Telefonul meu functiona, era deschis, doar ca probabil cand l-am pus in buzunar a trecut pe luminozitate zero (nu imi imaginez cum ).

Am intrat in meniu, am schimbat setarea de la luminozitate, si Samsung acum functioneaza ! Chiar daca are aproape 4 ani,(cat si comunitatea) am incredere in el. Este o intamplare care daca nu era panicoasa, putea fi vesela !

FDY

#4 ani

[SKill3d]

#4ani

La mulți ani Orange! 

Cat despre întâmplarea hazlie nu as știi de unde sa încep.

Când eram mic aveam obiceiul de a pierde telefoane:). O data eram la un concert în Mioveni la casa de cultura și aveam un telefon mobil/fix la care plăteam chirie de la un alt operator de telefonie. Telefonul îl țineam într un buzunar la genunchi iar în timp ce ma jucam a sărit din buzunar direct în mulțime și dus a fost😆, părinții mei a trebuit sa achite prețul telefonului după ce eu l am pierdut.

Ar mai fi și o întâmplare tot legata de un telefon din parcul de distracții. Eu și prietena plănuiam sa ne dam în tiribomba atașată în poza și după ce am adresat întrebarea prietenei "Ai băgat telefonul într un buzunar cu fermoar" la care am primit răspuns afirmativ, ne am urcat și ne am dat. La un moment dat eram cu capul în jos în cel mai înalt punct al tiribombei și vad un telefon cum cade, am zis "Oare al cui a fost telefonul ala?" La care prietena "Al meu" cu ochii în lacrimi 😅🤣 am și filmarea in care se vede telefonul cum pica dar e prea mare sa l atașez aici.

[Rozalia_1]

La multi ani Comunitatea Orange de 2 ani jumate santeti a doua familie a mea ma bucur  si as dori sa fiu inca multi ani de acum an comunitate Orange . 

Acum suntem in perioada in care telefonul face parte din viata noastra, cei mici ii invata pe bunici cum sa il foloseasca, cu ajutorul lui putem verifica pulsul, ne numara pasii, platim cu el, vorbim, ii vedem pe cei dragi, alegem traseul cel mai rapid sau vedem unde sunt blocaje in trafic, traducem ce avem nevoie, invatam, rezolvam probleme, citim carti, calculam si multe altele pe care nici nu ni le puteam imagina ca o sa le putem face cu ajutorul lui.

Ritmul de dezvoltare a fost destul de alert, asa ca astept cu interes sa vedem cat o sa reusim sa ne adaptam in continuare la ce mai apare in domeniul tehnologiei si cu ce o sa ne mai surprinda 🙂 #4ani

[Mary89]

#4ani La mulți ani Orange 

Povestesc și eu o întâmplate forte amuzanta de la serviciu.Seful meu după ce si-a folosit telefonul pentru un apel m-a chemat disperat și m-a rugat sa îl ajut sa îl caute iar eu l-am sunat iar surpriza cea mare și amuzanta era ca telefonul suna din buzunarul lui asta în timp ce el în cauta neîncetat.Am ras foarte mult despre acest incident.

#4ani La mulți ani Orange!!

[Tilla]

Prin anul 1998 la 18ani, după strângerea curelei vreo 6 luni privind alocația de stat și banii economisiți de la BAC, mi-am luat primul telefon mobil un Alcatel One Touch Easy. Pentru a intra in lumea modei l-am purtat in husă legat de cureaua care oricum a fost strânsă din cauza economiilor făcute. Ieșind cu prietenii la un moment de neatenție mi-am pierdut telefonul mult prea prețuit intr-un parc…era ceva eveniment prin oraș din câte știu. Puțin jenat de situație mi-am rugat prietenii să mă ajute in căutarea lui…jenant puțin spus. 
atunci a venit ideea geniala (de care m-am ferit ca de ochii **beep**) al  unui prieten  care mi-a spulberat toate visele…am aici o cunoștința care are “celular” cum se numea îl rog sa-ți dea un bip va fi mai ușor de identificat…Cu greu…rușinat dar am recunoscut intr-un final ca telefonul meu nu a mai primit și cartelă, era prea mare investiția la vremea respectiva…

Așa s-a întâmplat ca primul meu număr RoDialog l-am luat prin anul 2000 și nu mi-a mai fost frică să primesc și să dau bip-uri celor puțini oameni care purtau așa ceva la brâu…