Despre emoticoane si cum le folosim

[DanielaH]

Salut!

Pentru că se apropie weekendul și vrem să ne relaxăm, ne-am propus în postarea de astăzi să vorbim despre emoticoane 🙂 .

În era transmiterii mesajelor instant, folosirea de simboluri pentru a exprima orice tip de emoție a devenit un lucru cât se poate de obișnuit.

Cu ajutorul emoticoanelor (pe care le cunoaștem și sub numele de emoji) avem posibilitatea de a contextualiza mult mai bine mesajele pe care le trimitem. De exemplu, dacă vrem să fim simpatici sau sarcastici, un emoticon ne poate ajuta să transferăm această emoție într-un text. Emoticoanele sunt practic niște reprezentări grafice ale unor stări de spirit pe care le transmitem printr-un mesaj scris.

Statisticile spun că peste 20% din mesajele trimis online pe rețelele de socializare conțin cel puțin un emoticon, iar zilnic pe Facebook Messenger se trimit peste 5 miliarde. 

Emoticoanele au apărut în 1999 și au fost inventate de către un artist japonez pe nume Shigetaka Kurita. Ele nu au inclus inițial fețele zâmbitoare utilizate astăzi, ci doar câteva simboluri care prezentau informații (soare, nori, umbrelă, om de zăpadă etc.). Ulterior au fost create din ce în ce mai multe, s-au răspândit în toată lumea și toți producătorii de telefoane și-au creat proprile seturi de emoji.

Printre cele mai utilizate emoticoane sunt: fața care râde cu lacrimi, fața cu lacrimi de bucurie, fața care plânde în hohote, inima roșie, fața rugătoare, semnul aprobator (thumb up), mâinile care se roagă.

Dar, potrivit sociologilor, se pare că fața care râde cu lacrimi nu mai are un așa de mare succes în rândul generației Z, care consideră că nu mai este “cool” și nu mai vrea să folosească aceleași simboluri pe care le folosesc părinții lor. În mare vogă pentru ei este acum un alt emoticon, cel cu “cap de mort”, folosit din ce în ce mai des pe TikTok și reprezintă echivalentul expresiei „mor de râs”. 

Iată și câteva comenzi rapide de tastatură pentru cele mai uzuale emoticoane:

":) și :-)" pentru față zâmbitoare
":( și :-(" pentru față tristă
":D și :-D" pentru față încântată
";) și ;-)" pentru față care face cu ochiul
":O și :-O" pentru față surprinsă
"8) și 8-)" pentru față cool
":'( și :'-(" pentru față care plânge
"<3" pentru inimă 

Este foarte important să cunoaștem semnificația emoticoanelor înainte de a le folosi. Deasemenea, nu trebuie nici să cădem în capcana emoticoanelor și să le folosim la extrem.

Când au apărut aplicațiile WhatsApp, Facebook Messenger sau Telegram s-a încins o adevărată dezbatere între interpretarea pe care noi, utilizatorii, o dăm anumitor pictograme și sensul real pe care creatorii lor chiar și-au dorit să îl transmită, astfel că a fost creată „Emojipedia”, în care este explicat sensul fiecărui emoticon în parte.

Voi folosiți emoticoane? Care este emoticonul vostru preferat?

[Trixen]

Eu nu folosesc emoticoane! (mint, desigur 🙂 ) La inceputuri tin minte ca imi plecam capul pe umarul stang ca sa "citesc" emoticonul (uneori pe umarul drept, in functie de scriitor). Apoi tin minte ca am fost tentat sa folosesc prescurtari precum "lol" sau emoji-uri similare pentru a transmite cat de amuzant e ceva, insa am remarcat ca ajunsesem sa trimit sau sa spun "lol" si eu sa zambesc, cel mult. Am declarat "razboi" acestor situatii si incerc sa folosesc smiley-uri mai mult pentru a arata ca ma simt jucaus atunci cand scriu ceva sau pentru a transmite mesaje scurte atunci cand nu pot scrie mai mult (de exemplu trimit o față uimita sau un râs atunci cand sunt in vreo sedinta si nu pot sta cu telefonul in mana). In orice caz, evolutia lor este legata de evolutia tehnologiei si imi par o metoda hazlie de a destinde putin atmosfera intr-o comunicare informala. Nu as folosi niciodata emoji-uri intr-un mail oficial sau intr-o adresa formala.

[arsradu]

Nu stiu daca am un emoticon preferat... Eu sunt mai old-fashion. Folosesc in mare smileyface-ul clasic :), eventual un 😄 si daca ma amuza foarte mult ceva (cu toate ca de cele mai multe ori, rasul e doar in interior), folosesc :)). Foarte rar 😛 (scoate limba). In rest, nu prea pot sa zic ca folosesc asa des.

Am vazut ca Apple tot implementeaza toate felurile de emoticoane, emoji-uri, memoji-uri...care mai de care mai colorate. Nici n-am chef sa stau sa caut printre ele. Atat de multe mi se par.

Cat despre situatiile mai formale, eu unul n-am nicio problema. Nu prea trimit mail-uri "formale". Si chiar si in mail-urile formale, nu vad de ce trebuie sa lipseasca un pic de bunastare. 🙂 Mail formal nu inseamna neaparat ca trebuie sa ai o coada de matura undeva, nu? :)) Urasc formalitatile. Consider ca ne destrama si ne departeaza ca oameni. Ingreuneaza comunicarea, in loc s-o inlesneasca. Ne face sa comunicam mai putin eficient, sau...doar mai putin. Pentru ca ne e teama ca acel mail pe care vrem sa-l trimitem si care se vrea a fi formal, nu e suficient de bun pentru cel care il primeste. Pentru ca acea persoana are anumite asteptari. Si problema nu e mail-ul, ci asteptarile! Si ajungem sa luam lucrurile mult prea in serios, mult prea personal. Si nu e ok deloc.

De asemenea, stilul asta ii face pe unii sa para mai importanti decat altii. Chiar daca, in final, suntem toti oameni, si chiar daca suntem diferiti (ceea ce e excelent), suntem toti egali. Complexele de superioritate nu cred ca isi au locul intr-o comunicare eficienta.

Nu stiu... Eu unul prefer abordarile mai "degajate", mai jucause, mai prietenoase, si mai informale. Nu consider ca respecti pe cineva mai mult daca folosesti pronumele de politete sau mai putin daca n-o faci. Nu ma simt mai respectat daca mi se vorbeste cu "domnule" (ba din contra, as prefera sa n-o faci, mi se pare ca in loc sa vorbim, ne intepam asa cu niste bete de bambus total inutile intr-o conversatie al carei scop este sa ne intelegem unul pe altul) si n-am nicio problema daca mi te adresezi la persoana a doua singular. Absolut nicio problema. Ba chiar prefer asa! Pentru ca stiu ca nu in asta sta respectul. Respectul nu are nicio legatura cu politetea. Poti sa ai tot respectul din lume pentru cineva, pentru felul in care gandeste si felul in care se poarta, si sa nu-i vorbesti neaparat cu dvs.

Nu stiu, unora le incanta orgoliul, se simt bine. Pe mine nu ma deranjeaza, si nici nu ma incanta. Cum ziceam, o consider o chestie in plus, menita sa ingreuneze comunicarea, sa-i faca pe unii sa se simta mai sus decat sunt, si pe altii mai jos. Si nu cred ca e cazul. Si nici nu e nevoie de asa ceva.

Dar...binenteles, asta e doar parerea mea, si sunt sigur ca sunt foarte multi care considera ca un mail oficial trebuie sa fie si "rigid". Nu stiu, eu nu sunt asa. Stiu sa scriu un mail formal, dar asta nu inseamna ca-mi si place. Eu unul prefer sa lasam rigiditatea la o parte, si, daca un emoticon ajuta cu asta, sunt mai mult decat incantat sa-l folosesc, ori de cate ori consider ca e necesar pentru a "detensiona" atmosfera.

Important e mesajul. Si prefer de o mie de ori un mesaj simplu care-mi raspunde punctual la ce am cerut, ce am intrebat, sau ce am spus, decat unul formal, cu 20 de linii de introducere si inca 10 de incheiere, care ma tot intoarce pe toate partile, si ma tot umple de "respect" de mi se face rau de la atata dulce, dar nu-mi spune efectiv nimic. Dar cum ziceam...cel mai probabil sunt singurul de parerea asta. Si e ok. Nu suntem toti la fel. Si asta e foarte bine. Diversitatea ne ajuta enorm.

[Pololică]

Traiasca mIRC-ul si mess-ul (de la Yahoo...)... Tin minte ca am invatat relativ repede logica emoticoanelor: - : sunt ochii - - este nasul - ) sau / sau \ este gura - D este ranjet (cu toti dintii) - )) ras ("zambet dublat") - :>D< (doua puncte mai mare D mai mic) imbratisare - 😘 sau 😘 era pupic - 😛 limba scoasa - 😉 clipit din ochi (punct si virgula minus paranteza) Cam astea erau cel mai des folosite. Mai erau si altele (pumn in ochi, dat ochii peste cap, etc), dar nu le mai stiu :((. Le mai folosesc, dar parca aplicatiile actuale nu le mai recunosc pe toate (le folosesc pe whatsapp, dar parca nu mai sunt scurtaturi).

[DanielaH]

Da, "pupicul" și "limba scoasă" le-am omis 🙂 Nice 🙂

[arsradu]

Da, maaa. Asa e! Era si ala cu hug-ul de la Yahoo (>:D<). Uitasem de el. Pentru nostalgici, am mai atasat cateva emoji-uri cel mai probabil uitate de mult.

[Pololică]

O sa fim o adunatura de hodorogi =)) LE: nu mai retin sau era si un emoticon cu o halba de bere...

[DanielaH]

Am uitat să vă spun care e preferatul meu. RockOn! Tot din categoria old school 🙂

[Pololică]

Fix emoticonul pe face il folosea sefa de la contabilitate cand o anuntam ca am inchis luna in gestiune :) Ca fapt divers: datorita emoticoanelor, mouse-ul a fost foarte mult timp mai mult o piesa de decor la calculatorul meu.

[arsradu]

@pololica, da, imi amintesc ca era unul. Dar nu reusesc sa-l gasesc. In schimb am gasit asta: http://www.emoticonr.com/emoticons/yahoo

[Pololică]

~o) Ceasca de cafea... Aveam o bodega langa liceu si cred ca de acolo mi se trage. Foloseam ceasca de cafea pe post de halba de bere. Comunicam sub acoperire 🙂

[Vio73]

Eu sunt mai de modă veche și nu folosesc decât ocazional așa ceva, deci nu am ceva anume preferat.

[delfinas]

Mă alătur și eu clubului boșorogilor. :))) Întâi a fost mIRC, de unde am învățat ce e LOL. :) Apoi a venit YM care a revoluționat discuțiile online, condimentandu-le emoticoane colorate și f expresive. Eu le folosesc, mai ales pe cele cu zâmbăreți. 🙂 Totul e sa nu ajungem ca acum niște mii de ani și comunicarea sa se rezume doar la semne. 😉

[Miha_Z]

 @delfinas ce frumos era să vorbești pe MIRC. Pentru noi era ceva nou și interesant. Dar cu noile rețele mai sofisticate, a intrat în umbră.

[Trixen]

@};- :"> In traducere libera (versiune Yahoo! Messenger): - BUZZ!!! (d-ala de iti sarea inima din loc daca aveai sunetul pornit) - trandafir - față care roșește Tin minte ca am folosit combinatia asta un timp in timp ce discutam cu o anume fata draga mie. Apoi am renuntat la BUZZ, dar restul au ramas. Felul "neo-clasic" de a oferi o floare...