În vara anului 2019,”telecomunicațiile” românești tocmai scăpau de blocajul OUG114/2018, a lăcomiei guvernului, când la orizont apărea un nou blocaj pentru tehnologia 5G: memorandumul România – SUA!
Costul total al restricționării fabricanților chinezi ar putea fi de circa €1 miliard, (într-o piața cu venituri de circa €2,5 miliarde/an), fără a mai socoti întârzierea implementării tehnologiei 5G și, deci, a dezvoltării economiei naționale.
1 miliard Euro reprezintă miza interzicerii fabricanților chinezi în România! Cine își asumă responsabilitatea? Cred ca nimeni! Declarații vagi ale unor oficiali în cadrul unor evenimente recente (Financial Inteligence) vin în spijinul acestei idei.
În actualul context socio-politic (pandemia coronavirus, criza economică, alegeri locale și parlamentare la orizont, guvern fără majoritate în parlament și, mai ales, fără ”ministerul telecomunicațiilor”) le va fi foarte greu guvernanților să ia o decizie în privința participării fabricanților chinezi la realizarea rețelelor 5G din România fără riscul unei moțiunii de cenzură.
Efectele economice ale memorandumului
– întârzierea dezvoltării țării
– scăderea competitivității pieței furnizării de rețele de telecomunicații – indexul competitivității crescând de la 3495 în anul 2018 la 4550 în cazul restricționării fabricanților chinezi, valoare asociată unui duopol. Valoarea maximă pentru piețe competitive este 1800!
– creșterea investițiilor în noile rețele cu valori între 8% și 19%, pentru scenarii de investiții cu cost scăzut și mediu (utilizări banale: acces, sau moderate). La un cost mediu de €1 miliard/rețea (Orange și Vodafone au investit fiecare câte €3miliarde în cele trei rețele – 2G, 3G și 4G), investițiile într-o rețea 5G ar crește cu valori între €80 și €190 milioane. Pentru patru rețele ar rezulta valori între €320 și €760 milioane.
Dacă am considera și aplicații mai sofisticate, bazate și pe latența scăzută – aplicații critice în transport, sănătate, energie, etc. – atunci creșterea costurilor ar putea depăși 25%, potrivit studiului Oxford Economics, rezultând pentru patru rețele 5G o valoare de peste 1 miliard euro.
La aceste valori €320, €760 și €1.000 milioane s-ar putea adăuga și costurile eventualei înlocuirii a echipamentelor deja instalate de către fabricanții chinezi, de circa €0,5 miliarde, putând rezulta valori între €0,8 si €1,5miliarde, €1miliard puntând fi considerată o valoare medie rezonabilă.
Aceste costuri suplimentare, cu o valoare de circa €1miliard în scenariul investițional mediu, vor fi suportate de către operatorii de comunicații mobile, de o piață cu o valoare de circa €2,5miliarde/an, fiind transferate utilizatorilor finali prin tarife mărite și întârziind adoptarea noilor servicii. Costurile suplimentare se vor resimți în toate produsele și servicile care vor avea în structura de cost noile servicii, fiind deci transferate către economia națională, care va trebui să plătească mai mult.
– întârzierea accesului la noile servicii
– creșterea costului investițiilor ca urmare a restricționării unor furnizori importanți în furnizarea de rețele 5G va întârzia accesul la noile servicii a unei părți a populației țării.
Obiectivele Strategiei 5G pentru România sunt deja decalate cu un an prin nerealizarea licitației 5G în anul 2019, iar prin creșterea costului învestițiilor în rețele 5G și în aceleași condiții de finanțare a operatorilor, aceștia nu vor mai putea să realizeze acoperirea planificată la termenele propuse.
Astfel acoperirea propusă în Strategia 5G pentru România și beneficiile asociate s-ar putea realiza cu o întrârziere de încă un an în scenariul de cost mediu, adică în anul 2027.
– încetinirea digitalizării, a inovației tehnice și a creșterii economice
– întârzierea instalării rețelelor 5G și a adoptării noilor servicii va conduce la încetinirea inovației tehnice și a progresului economic.
Este dificil de concretizat pierderile permanente în PIB-ul țării, dar s-ar putea prognoza realizarea cu doi ani mai târziu a beneficiilor implementării tehnologiei 5G. Mai sigură ar fi prognozarea distanțării României în coada clasamentului DESI, al economiei și societății digitale din Uniunea Europeană, unde nici acum nu stăm prea bine.
Dacă efectul economic al interzicerii fabricanților chinezi (costuri mărite, întârzieri) poate fi suportat mai ușor de către economii dezvoltate precum cea din SUA – piață mare (populație – circa 328 miloane locuitori, PIB – US$62,800/locuitor în 2018) și unde deja s-au lansat servicii comerciale 5G anul trecut, sau Regatul Unit al Marii Britanii cu o populație de circa 68 milioane locuitori și un PIB nominal de circa US$41,000/locuitor în 2018, nu același lucru se poate spune despre economiile mai mici și în diferite stadii de dezvoltare din Uniunea Europeană și unde lansarea comercială a serviciilor 5G se face mai încet.
România este o țară cu o economie în dezvoltare – circa 20 milioane locuitori, PIB nominal de circa US$12.500/locuitor (2018), venitul mediu €6/SIM, ultimii doi indicatori fiind printre cei mai mici din Uniunea Europeană, astfel că șocul interzicerii fabricanților chinezi ar fi mai greu de suportat: întârzieri și costuri și mari, adoptare mai groaie a noilor servicii, încetinirea dezvoltării economice, distanțarea României în coada clasamentului DESI, al utilizarii tehnologiei informației în economie și societate. Și toate acestea pe fondul unei crize sanitare și economice!
Articolul complet - https://financialintelligence.ro/e1miliard-miza-interzice...
Descarcă aplicația My Orange:
